Este normal sa ne dorim finalul povestii, sa ne inspiram si sa ne motivam anticipand starea de implinire. Vision board-ul este una din tehnicile creative prin care ne construim imaginea, imaginile de final la care aspiram.
Dar cum ajungem acolo?
Unul din mecanismele de aparare pe care le-am avut in copilarie a fost halucinatia, capacitatea de a nega sau indulci realitatea ca sa pot supravietui. Am devenit maestra in a vedea doar partea pozitiva, doar detaliile care ma ajutau sa-mi construiesc si sa-mi sustin scenariile ideale. Visam cu ochii deschisi si vedeam…doar imaginea de final. Privindu-mi acum amintirile, realizez ca imaginea mea de final era foarte statica, nemiscata, fara dinamica – dar eu, ca prin minune, ajungeam la ea.
Ani mai tarziu, o data cu iesirea din iluzie, am constientizat ca imi creasem o confuzie daunatoare, infantila – abilitatea de a-mi crea imaginea de final era in sine succesul. Ma hraneau cuvintele: “intr-o zi”, “cand totul o sa fie bine”, “cand e potrivit”, “cand o sa…”. Abilitatea de a-mi construi vision board-ul, de a decupa imagini ideale si de a le lipi pe o hartie, era finalul fericit. Si, la fel de static, dar ca prin minune, ajungeam sa traiesc in acea lume utopica. Si asteptam sa vina, cineva sa-mi aduca momentul potrivit.
Suna familiar?!
Minunea s-a dovedit insa a fi “in propriul buzunar” si se numeste “vision map” – drumul care contine efortul, disciplina, perseverenta, invatarea si dezinvatarea, planificarea, puterea de a decide, suferinta desprinderii de atasamente si asteptari magice, alegerile asumate si sinceritatea. Sigur, imaginea de final este foarte importanta, pentru ca este dimensiunea la care ne raportam, ne ofera detaliile prin care ne construim si evaluam congruenta intre ceea ce facem si unde ne dorim sa ajungem.
Sunt convinsa ca nu este o noutate pentru tine ceea ce spun, invitatia mea este sa iesi din iluzia “momentului potrivit”, pentru ca, in curand, va veni momentul “e prea tarziu”
Ca partener in tranzitia catre vision board, sunt suport in crearea si parcurgerea vision map-lui pentru colaboratorii mei. Spun adesea: “toata lumea vrea finalul, dar una din cinci persoane este dispusa sa parcurga drumul pana acolo”. De ce doar una din cinci? Pentru ca imaginatia ofera destula dulceata, suficienta ofera confort, obisnuinta iti ofera siguranta, relatiile ofera iluzia autonomiei.
Cu siguranta, suntem alegerile noastre!
Tu cat timp traiesti in vision board?
Cat de active esti in vision map?
Recunostinta,
Oana
